destainuiri

Din motive lesne de inteles se pare ca blogul meu devine treptat un altfel de jurnal. Nu condamn oamenii care-si impartasesc experientele pe blog, constituie pilda pentru multi si poate fi educativ sa intelegi deosebirile dintre bine si rau, din experientele traite de altii. Nu prea sunt de acord cu impartasirea intimitatii pe paginile blogurilor, motiv pentru care nu prea zabovesc pe aceste spatii virtuale. Detaliile picante din asternuturile de matase sau coton…nu stiu daca educa, poate doar incita si excita imaginatia….vreunui X sau Y.

Datorita timpului destul de redus de care dispun, precum si a resurselor minime de evenimente ce tin de meleagurile natale, ma vad nevoita in a-mi transforma blogul intr-un jurnal de calatorie prin viata. Fiind o femeie nu foarte sociabila, nu ma pot lauda cu multi prieteni, dar cei pe care am reusit sa-i strang de-a lungul existentei mele…sunt oameni placuti si onesti. Interesul lor pentru evolutia vietii si drumului meu este intemeiat pe anii care s-au scurs si care ne leaga. Ma bucur sa constat ca poposesc pe paginile acestui blog si ca gasesc timp sa scrie cate un rand de comment. Recunosc ca gestul meu de-a-mi povesti cumva traseul prin viata, se datoreaza cumva si comoditatii mele   Un soi de lene…de-a nu scrie acelasi mesaj pentru mai multe persoane…..dar sa zicem ca pacatul marturisit, pe jumatate iertat

Sper ca gestul meu sa nu deranjeze multe persoane si chiar daca nu voi mai avea tot la fel de multi vizitatori, voi fi fericita sa stiu ca-mi pot reciti candva, tarziu peste ani…aceste zile de inceput ale unui drum pe care-l vreau altfel decat pana acum….Nu am sperante prea mari, iau in calcul si esecul dar sunt fericita ca pot sa incerc. Numai faptul ca am sansa sa incerc, mi se pare o realizare. Caci cine nu indrazneste sa incerce…nu va reusi niciodata.