asta seara este Halloween-ul pe aici…Eu nu prea sunt entuziasmata de sarbatoarea asta…nu o sarbatoresc pentru ca nu prea am prieteni americani…iar romanii de aici, veniti cu destui ani in urma, observ ca nici ei nu sarbatoresc nimica…asa ca doar ma bucur sa constat ca unii oameni sunt happy si se distreaza mult de ziua asta…Pentru cei ce nu stiu ce este acesta (in cazul in care mai exista om sa nu fi auzit de aceasta sarbatoare americana) Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranţilor irlandezi din Statele Unite ale Americii. Ea este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia AllHallows’ Even, numele sărbătorii creştine a tuturor sfinţilor, sărbătoare cu care Halloween-ul a devenit asociat în ţările unde predomină creştinismul occidental — catolic şi protestant, deoarece în aceste culte creştine, ziua tuturor sfinţilor este sărbătorită pe 1 noiembrie. Specific pentru Halloween este dovleacul cioplit, care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători, copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje şi colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o ameninţare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă.
Si intr-adevar….am tras ceva sperieturi azi cand am auzit bubuieli in usa casei mele Logic ca nu am raspuns, desi erau doar niste copilasi….vreo 15 insa fiind de doar putin timp aici, inca nu m-am deprins cu “deschiderea” , inca imi blochez ferestrele seara, usile la fel, trag jaluzelele la maxim..ce mai, baricadare in toata legea. In toate serile…nu doar azi Prietenii rad de mine si-mi spun ca sunt exagerata, dar oricat de safe mi-ar spune ei ca este locul…eu tot inchid ferestrele si blochez usile…desi in Romania nu prea stateam cu grija asta. Poate pentru ca locuiesc singura, poate pentru ca inca ma tem, naiba stie?
Astazi insa se schimba in sfarsit ora si aici…Doamne de cand astept asta! In fiecare dimineata ma amagesc cu gandul ca voi dormi ceva in plus in ziua cand ora va fi data inapoi….hehhehe si uite ca ziua a venit si voi dormi mai mult! Ma bucur ca un copil mic si prost…
29 octombrie 2009…pentru cei ce cunosc astrologie azi Saturn paraseste semnul Fecioarei si intra in Balanta! Nu sunt Fecioara dar tranzitul acestui Saturn mi-a cam intors sufletul pe dos, de doi ani incoace. M-a tot rascolit si m-a facut omleta
Nu prea dadeam doi bani pe aceste predictii, pana cand am simtit pe pielea mea ….si atunci am inceput sa citesc. Astrologia este o stiinta si nu prea are nimic de-a face cu misticismul sau vrajitoriile….iar cine nu ma crede, nu are decat sa citeasca. Nu pretind ca stiu multe, dar oricum am aflat foarte multe lucruri care mi-au stranit si mai mult interesul. Eu fiind taur, am avut “sansa” ca Saturn din 2007 pana in 2009 sa stea in casa V-a….a relatiilor si a stat asa frumos de le-a facut PRAF. Nici nu stiu daca sa ma bucur sau nu ca scap de el de acolo, ca oricum nu a mai ramas decat norul de praf, plin de amintiri, unele frumoase..altele care inca mai dor. Si uite, iaca acuma intra in casa sanatatii….maiculitza, mi-e si teama sa ma gandesc ce ma asteapta! Stiu, veti zice…”prostii, ai timp sa crezi asa ceva?”
Ei bine, AM. Si am mai spus, cei care cunosc cate ceva despre astrologie…inteleg. Asa ca de azi scap din casa relatiilor de el, dar ma pricopsesc in sfera sanatatii….asa ca vin durerile de capatana, migrenele…si celebrelele mele dureri de masele…..sper sa nu mai apar nimic nou ca imi ajung astea care le stiu deja….
Glumesc eu, glumesc..dar este o perspectiva cam nasoala…mai multe aici
eh, dupa primul pas urmeaza primul salariu, primele achizitii (un telefon si un abonament minunat de numai 50 $ cu convorbiri si mesaje unlimited, interne si internationale ), primul account, primii dolari depusi in deposit, primul card de credit ( aici ) si lista ar mai putea continua cu ceva “nimicuri” caci nu va imaginati acum ca am salariul de 5000 $ (as vrea eu…). Dar cert este ca luna urmatoare planuiesc sa-mi iau o masina si daca nu voi gasi ceva bun in limita salariului …mai astept inca o luna. In tara cred ca economiseam cam doi ani …sau faceam credit si ajutam bancile sa prospere….Acum, sa fiu onesta…si munceam pe jumatate decat muncesc acum, dar asta e alta taina
Oricum, sunt suparata foc pe minunatul Orange, telefonia romaneasca ce m-a taxat cu nici mai mult, nici mai putin de 1000 $/luna pentru convorbirile roaming avute de cand sunt aici. Mi-a pierit graiul cand am auzit cat este factura si uite asa am decis sa imi iau un telefon aici. Daca eram fata isteata de la inceput, vorbeam doi ani de banii astia…dar deh, da-i doamne omului mintea de pe urma
Despre California nu prea pot sa va povestesc multe, caci inca sunt la inceput si abia ma dezmeticesc. Intr-adevar nu sunt la prima vizita aici, caci cu un an si ceva in urma am mai venit intr-o vizita de 3 sapt. M-am indragostit de statul asta de cand am coborat din avion prima data. Nu stiu exact ce ma fascina….faptul ca era un vis pe care nici nu indraznisem sa-l visez, faptul ca aveam impresia ca sunt intr-un film, faptul ca totul era nou, frumos si fara cusur….habar nu am. Oricat cautam in jur defecte…totul imi placea. Imi placeau oamenii, veseli si foarte prietenosi, respectuosi si manierati, imi placeau peisajele aranjate in detaliu si verzi si iarna…imi placeau casele cochete, fara garduri si imprejmuiri de fortarete, cu gazon in jur, cu flori…cu veverite care urca si coboara din pomi, imi placeau strazile luminate noaptea de zici ca este amiaza-mare, cu palmieri inalti si albastri (de la lumini…), cu mii, daca nu milioane de masini care par pe freeway un trenulet de Santa Claus, imi placeau zambetul pe fetele oamenilor care desi sunt ocupati…isi gasesc timp sa-ti zambeasca si sa te intrebe ce mai faci, desi nu te cunosc…si as putea vorbi un an despre tot ce m-a facut sa iubesc tara asta….Daca ar fi sa cred in reincarnare, cu siguranta as afirma ca am trait aici intr-o viata anterioara. Dar nu pot spune asta, caci nu cunosc prea multe despre domeniul asta. Oricum, California m-a fascinat de la bun inceput. E drept ca priveam si filtram totul prin prisma dragostei….si astfel perfectiunea era mai accesibila. Cred ca daca iubirea mi-era din Ciad, as fi iubit Ciadul si sigur viata mea ar fi fost alta. Destinul insa m-a facut sa ma indragostesc de California si cat voi trai, voi purta in suflet aceasta iubire….
Azi este una din zilele acelea….
cand mi-e dor de zambetul tau
si realizez cat de mult imi lipsesti.
Privesc sarutul soarelui
Pe obrazul cald al oceanului,
Si te-as vrea alaturi.
Tacut, cu cafeaua alaturi,
Citind ziarul.
Inchid ochii si cred ca este realitate…dar nu e.
Privesc nisipul sperand ca poarta urmele pasilor tai
E neted ca zarea…
Intreb albatrosii de te-au vazut….
Imi spun ca e mult timp de cand nu ai mai venit
Prin urmare,
Sunt doar eu si oceanul…
Meu de vise imposibile.
Iata ca au trecut deja trei saptamani de cand sunt in California. Nici nu stiu cand au zburat zilele astea…in tara pana trecea o saptamana imi albea parul, aici parca zboara timpul. In fiecare dimineata trag de mine sa ma trezesc la 6,00 si fireste ca-mi promit in fiecare zi, ca seara voi fi in pat la ora 9,00. De cele mai multe ori reusesc caci si de-as vrea, nu as putea rezista mai mult. Oboseala ma rapune la orele cand se culca gainile, dar deh…a doua zi trebuie sa fiu fresh, asa ca nu am de ales. Ma bucur ca un copil mic cand ma indrept spre pat. Nu pentru ca m-as lafai intru-un pat mare si pufos, aiurea…dorm pe o sofa in care abia incap si din care cad every night :) dar o ador pentru ca este spatiul meu personal si in el am liniste. Doar cand eram studenta si-mi pierdeam noptile invatand, ma mai bucuram cand mergeam la somn. De fapt, chiar asa ma simt…ca in studentie. Viata pe care am inceput-o cu 24 zile in urma este noua, diferita de tot ce-am trait si mi se pare minunat sa ai sansa sa incepi in aceeasi viata, o a doua viata. Vreau sa nu repet greselile din trecut, vreau sa imi croiesc altfel drumul, sa nu ma mai irosesc in fleacuri, sa imi urmaresc telul si sa fiu ceva mai egoista. In trecut mi-am daruit timpul celor din jurul meu, m-am dedicat fericirii lor si prea putin am tinut cont de dorintele si nevoile mele. Poate am asteptat in replica, si ceilalti sa procedeze la fel…si nu a fost deloc asa.
Fericirea este personala si trebuie sa lupti pentru ea, tu si numai tu. Asta trebuie sa nu uit in viata asta….atat cat o dura ea. Vreau sa fiu mai selectiva in alegerea prietenilor, mai exigenta in acordarea increderii, vreau sa nu mai las mereu de la mine….pentru ca timpul este scump si viata, desi alcatuita uneori din zile lungi si monotone…este scurta.
Veti zice ca iar a dat filozofia in mine, si nici macar nu ploua ) dar cand sfarsesti ceva te pocneste intelepciunea si intrebari de genul “de-as fi facut asa…” sau “de nu as fi acceptat atat…” etc, te framanta si te fac sa tragi concluzii. Uneori le tragi prea tarziu, alteori Domnul iti acorda si a doua sansa (cum este cazul meu). Si eu cred ca este un dar…desi poate nemeritat, caci nu am fost chiar o virtuoasa multumesc cerului pentru el si incerc sa “merg drept” fara sa mai alunec in stanga si dreapta ….
Dar sa lasam filozofia si sa va spun despre ce frumoasa clima are California, asta ca sa va trezesc un pik indvidia ! Este sfarsit de octombrie si iata ca inca este cald (84 F) cam ca in luna mai in Romania, inca port tricouri cu maneca scurta , si ma bucur enorm, pentru ca nu eram o mare iubitoare de zapada…dar sa vedem iernile californiene, caci s-ar parea ca sunt ploioase rau dar iubesc asa mult California, incat o sa-i iert ploile
Am parasit Spania fara niciun regret. Un concediu ce-i drept cam lung, care mi-a adus destinderea si relaxarea dupa un an intreg de munca si framantari. Dar in loc sa iau avionul spre Romania….am nimerit intr-un avion de USA. Nu a fost accident, nu a fost intamplare…a fost soarta. Nu am premeditat nimic. S-a nimerit sa gasesc un job disponibil si atat…
Niciodata in cei 45 ani traiti, nu am cochetat cu ideea emigrarii. Au fost ani cand am considerat eroism sa rezisti in tara, sa realizezi ceva in locurile natale si am condamnat chiar tinerii care dadeau busna la granite dar m-am inselat. Eu. Nu ei. Ei au avut flerul de-a intelege inaintea altora (a celor ca mine, care in optimismul si patriotismul meu fanatic, am sperat ca se va intampla si ceva bun in tara mea) ca daca vrei sa apuci in viata asta, nu in cea viitoare, sa realizezi ceva…atunci e cazul sa iti faci valiza si sa pleci la drum.
Acum, dupa 20 ani de sperante desarte…am inteles ca viata mi se va scurge in zadar asteptand ca Romania sa se trezeasca…si nu am timp …Am pierdut si asa prea multi ani, toata tineretea mea. Asa ca din valiza mea de concediu estival, am dat jos costumul de baie, rochitele din voal si mi-am luat blugii si visele. Le-am impaturit bine, si am plecat la drum. Veti spune ca sunt inconstienta. Puteti spune. Au spus-o si altii! Veti crede ca sunt naiva. Puteti crede, au crezut si altii. Dar eu stiu un singur lucru….”cand vrei, poti!”
Poate nu mi-a ramas mult timp, poate nu voi mai avea curajul si elanul celor 25 ani, dar am maturitatea sa inteleg ca niciodata in viata nu-i prea tarziu s-o iei de la cap. Si da, am ales sa incep din nou viata in California. Nu am ales-o, s-a intamplat. De fapt…aveam de ales intre Colorado si California…si logic am ales California.
Nu cunosc pe nimeni aici, sunt singura si totusi ma simt acasa. Poate faptul ca din 24 ore muncesc 12 imi ia din senzatia de singuratate. Ma simt puternica si chiar daca am momente cand oboseala si tristetea ma rapun, imi revin repede privind pe geam veveritele din fata casei…Optimismul nu m-a parasit si imi da forta sa continui.
Despre imaginea Americii privita prin ochii mei, voi reveni in posturile viitoare. Poate voi scrie mai rar, mult mai rar…caci aici timpul trece repede, si costa mult!
Logic ca nu am raspuns, desi erau doar niste copilasi….vreo 15 
insa fiind de doar putin timp aici, inca nu m-am deprins cu “deschiderea” , inca imi blochez ferestrele seara, usile la fel, trag jaluzelele la maxim..ce mai, baricadare in toata legea. In toate serile…nu doar azi 
Publicat de loreley64 
Publicat de loreley64 
Publicat de loreley64 
dar iubesc asa mult California, incat o sa-i iert ploile 